Copăcel-copăcel, viţa-de-vie a vinificatorului Ion Puşcă prinde a se ridica pe dealurile Murfatlarului, prefigurînd succesul unui proiect excepţional.
Privită dinspre Făclia, pe şoseaua care leagă Cernavodă de Litoral, Peştera ar trebui să fie tare aproape; seara, mai ales, cele două sate “se aud”, reciproc, în dialogul limpede şi încărcat de mister al obiceiurilor rurale domestice. La Peştera, căutînd Domeniile viticole Dr. Puşcă, te abaţi însă în povîrnişuri şi văioage tăiate de drumuri prăfuite şi înguste, şerpuind la liziera viilor, în care semnalul GSM moare şi singurul dialog în viaţă rămîne cel cu prigoriile sau cu frunza de viţă-de-vie. Ai ajuns.
Doctorul Puşcă este, cred, singurul vinificator român în viaţă care visează la o podgorie cu soiuri româneşti. Ea e, acum, în stadiul de puiet, dar n-a spus cineva că gloria mai poate avea răbdare?
Proiect viti-vinicol
La Peştera se construieşte unul dintre cele mai frumoase proiecte viti-vinicole de după “războiul întîi mondial” cu filoxera, pierdut, cum se ştie, de viticultura europeană şi de cea românească, implicit. Au rămas cîteva zeci de soiuri autohtone care aşteaptă, ca nişte mirese, peţitorii. Doctorul Puşcă (aşa i se spune oenologului, în mod curent) le-a prezentat într-o carte (“Vechi soiuri româneşti de viţă-de-vie”, Editura Tipografiei Intact, 2006), le-a dedicat spaţii distincte în magazinele sale (între care ultimul deschis chiar la Făclia, împreună cu o librărie viti-vinicolă şi un parc de prezentare a utilajelor necesare vinăritului), le-a aşezat, sub soarele Dobrogei, pe dealurile Peşterei… “În contextul actual al comerţului internaţional de vinuri unde, pentru a cuceri un segment de piaţă, România trebuie să-şi afirme valorile” – scrie ec. ing. dr Ion Puşcă în cartea citată –, “interesul naţional ne obligă la găsirea unui echilibru între plantaţiile cu soiuri româneşti şi cele cu soiuri străine. La plantare, soiurile româneşti ar trebui să aibă prioritate.”
Să amintim cîteva dintre soiurile autohtone cele mai cunoscute: Busuioaca de Bohotin, Feteasca (Neagră, Albă, Regală), Băbeasca, Crîmpoşia, Frîncuşa, Galbena de Odobeşti, Grasa de Cotnari, Mustoasa de Măderat, Tămîioasa, Zghihara. Ele ar putea reînvia tradiţia vinurilor româneşti, făcîndu-l pe ţăranul român să se bucure ca altădată: “Am pus viţă, beau viniţă”!
luni, 2 iunie 2008
sâmbătă, 5 aprilie 2008
Un strugure de poama!
In tovarasie cu vinul, oamenii sunt mai comunicativi si uita, vremelnic, de necazuri, de saracie, de nevoie...
Daca te prinde octombrie in Basarabia, nu poti sa nu fii tentat sa descoperi domeniul fascinant al viticulturii si sa nu gusti "un strugure de poama", oferit cu generozitate de localnici. Toamna, Moldova din stanga Prutului parca renaste. "Legenda berzei albe", devenita simbolul vinificatiei locale, caracterizeaza cel mai bine relatia moldoveanului cu vinul. Candva, turcii au asediat o cetate moldoveneasca. Aparatorii au rezistat eroic pana cand li s-au terminat proviziile de apa si de hrana. Pe punctul de a se preda, ei au fost salvati de un stol de berze albe care aveau cate un strugure in cioc. Aceasta legenda explica, oarecum, si rezistenta basarabeanului confruntat cu un destin istoric nu totdeauna favorabil. Aproape orice om de la tara are mandria sa-si faca propriul vin, care, fireste, e cel mai bun. Rare sunt gospodariile fara pivnita si fara o masa asezata la racoare unde, pana tarziu dupa Pasti, se poate consuma un paharel cu vin, mai ales rosu.
Vinurile din Purcari erau preferate de tarul Nicolae al II-lea al Rusiei
Inca din Evul Mediu sunt cunoscute, pe acest teritoriu, instrumente si dispozitive pentru vinificatie. Stefan cel Mare a infiintat la curte functia chelarului - insarcinat cu supravegherea cultivarii vitei-de-vie, producerii, conservarii si consumarii vinului de catre curteni. Ortodoxia a jucat un rol important in dezvoltarea productiei, vinul fiind folosit la ritualurile eclesiastice. Reguli stricte cereau ca vinul din biserici si manastiri sa respecte o serie de conditii riguroase, formulate in documentul intitulat "Slujbelnic", datand din 1699.
In 1812, cand Basarabia e luata de rusi, nobilimea importa soiuri de vita-de-vie din Franta care cresc productia vinariilor. La inceputul secolului al XX-lea, viile ocupau 75.000 de ha, iar productia ajungea la 150 de milioane de litri, din care doua treimi era exportata. Soiul "Rosu de Purcari" a obtinut, in 1878, medalia de aur la expozitia de la Paris. Tarul rus, Romanov, aprecia acest vin si a infiintat in Basarabia propria sa intreprindere, numita Romanesti, care exista si astazi. Vinurile basarabene au fost apreciate inca din secolul al XIX-lea si la curtea regala britanica.
Dupa 1960, cateva vinarii au fost transformate in adevarate orase subterane. Vechile cariere de piatra de la Cricova, Milestii Mici si Branesti au devenit bulevarde circulabile cu masina, de-a lungul galeriilor fiind adapostite, la temperatura constanta, peste 30 de milioane de tone de vin si doua milioane de sticle de colectie. Majoritatea productiei se exporta in URSS. In 1985, legea lui Gorbaciov care impunea prohibitia, face ca mii de hectare de vie sa fie distruse, ajungandu-se la o tragedie nationala. Astazi, viticultura si vinificatia, in Basarabia, sunt in plin proces de reconstructie.
SOIURI
NORD. Se produc vinuri albe si celebrul coniac ""Belii Aist"" (barza alba), adorat de fostul presedinte rus Eltin.
CENTRU. Intalnim soiurile Cabernet Sauvignon, Chardonnay si Traminer la Cricova, Hancesti, Cojusna si Xeres, la Ialoveni.
SUD. Este zona preferata a Merlotului si Cabernetului de Taraclia, dar si a vinurilor albe prelucrate la Comrat, Chirsova, Purcari, Ciumai. Aici se produce o varietate de Kagor, cu proprietati antiiradiante, a caror eficienta a fost probata dupa acccidentul nuclear de la Cernobal.
VIN SI BUCATE
Vinificatia ocupa un sfert din totalul exporturilor si aproximativ 9% din PIB. Viile reprezinta 7,4% din terenurile agricole ale tarii si 2,3% din totalul terenurilor plantate cu vie de pe planeta. Pe lista exportatorilor mondiali de vin, Moldova ocupa locul al 9-lea. Succesul acestor vinuri se datoreaza, in buna parte, continutului moderat de alcool, care le da prospetime si delicatete. Caracteristic pentru bucataria basarabeana este imbinarea vinului si a sucului de rosii cu prepararea carnii si a sosurilor, avand ca rezultat retete specfice mai ales popoarelor romantice, in special francezilor. Aceste bucate cer neaparat prezenta vinului rosu.
TOCHITURA CA IN MOLDOVA
Ingrediente: 400 g fleica, 400 g muschi, 200 g ficat, 200 g rinichi, 3 g piper, 2-3 catei usturoi, 50 g untura, sare, un pahar cu vin rosu.
Preparare: Carnurile se taie in bucatele, se presara cu putina sare si se pun sa se prajeasca intr-o cratita cu untura. Cand s-au rumenit, se adauga vinul, piperul si usturoiul pisat. Se mai lasa cateva minute pe foc, apoi se poate servi. Tochitura se serveste cu salata de varza murata, preparata cu ulei si boia de ardei, cu mamaliga si branza de oi. La tochitura serviti un pahar cu Cabernet Sauvignon sau cu vin rosu de buturuga.
LUNA LUI CAUS
Daca primavara si vara basarabenii se indeamna sa-si lucreze viile cum se cuvine, toamna, cand vinul a fiert, gospodarul iese la poarta si-l ofera, spre degustare, trecatorilor. In curte, familia se aduna in jurul butoiului cu tulburel si incearca vinul pe care paharnicul il toarna, pe rand, intr-un singur "caus" de lemn (de aceea, octombrie mai poarta numele de "luna lui caus").
Gustarea preferata a basarabeanului este miezul de nuca. El subliniaza gustul vinului si reprezinta un simbol al cordialitatii si al bunavointei. Dupa ce se termina masa, vine timpul pentru cupa despartirii de musafiri si, pe prag, se bea ultimul pahar, "la botul calului".
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 20 iunie 2005
Daca te prinde octombrie in Basarabia, nu poti sa nu fii tentat sa descoperi domeniul fascinant al viticulturii si sa nu gusti "un strugure de poama", oferit cu generozitate de localnici. Toamna, Moldova din stanga Prutului parca renaste. "Legenda berzei albe", devenita simbolul vinificatiei locale, caracterizeaza cel mai bine relatia moldoveanului cu vinul. Candva, turcii au asediat o cetate moldoveneasca. Aparatorii au rezistat eroic pana cand li s-au terminat proviziile de apa si de hrana. Pe punctul de a se preda, ei au fost salvati de un stol de berze albe care aveau cate un strugure in cioc. Aceasta legenda explica, oarecum, si rezistenta basarabeanului confruntat cu un destin istoric nu totdeauna favorabil. Aproape orice om de la tara are mandria sa-si faca propriul vin, care, fireste, e cel mai bun. Rare sunt gospodariile fara pivnita si fara o masa asezata la racoare unde, pana tarziu dupa Pasti, se poate consuma un paharel cu vin, mai ales rosu.
Vinurile din Purcari erau preferate de tarul Nicolae al II-lea al Rusiei
Inca din Evul Mediu sunt cunoscute, pe acest teritoriu, instrumente si dispozitive pentru vinificatie. Stefan cel Mare a infiintat la curte functia chelarului - insarcinat cu supravegherea cultivarii vitei-de-vie, producerii, conservarii si consumarii vinului de catre curteni. Ortodoxia a jucat un rol important in dezvoltarea productiei, vinul fiind folosit la ritualurile eclesiastice. Reguli stricte cereau ca vinul din biserici si manastiri sa respecte o serie de conditii riguroase, formulate in documentul intitulat "Slujbelnic", datand din 1699.
In 1812, cand Basarabia e luata de rusi, nobilimea importa soiuri de vita-de-vie din Franta care cresc productia vinariilor. La inceputul secolului al XX-lea, viile ocupau 75.000 de ha, iar productia ajungea la 150 de milioane de litri, din care doua treimi era exportata. Soiul "Rosu de Purcari" a obtinut, in 1878, medalia de aur la expozitia de la Paris. Tarul rus, Romanov, aprecia acest vin si a infiintat in Basarabia propria sa intreprindere, numita Romanesti, care exista si astazi. Vinurile basarabene au fost apreciate inca din secolul al XIX-lea si la curtea regala britanica.
Dupa 1960, cateva vinarii au fost transformate in adevarate orase subterane. Vechile cariere de piatra de la Cricova, Milestii Mici si Branesti au devenit bulevarde circulabile cu masina, de-a lungul galeriilor fiind adapostite, la temperatura constanta, peste 30 de milioane de tone de vin si doua milioane de sticle de colectie. Majoritatea productiei se exporta in URSS. In 1985, legea lui Gorbaciov care impunea prohibitia, face ca mii de hectare de vie sa fie distruse, ajungandu-se la o tragedie nationala. Astazi, viticultura si vinificatia, in Basarabia, sunt in plin proces de reconstructie.
SOIURI
NORD. Se produc vinuri albe si celebrul coniac ""Belii Aist"" (barza alba), adorat de fostul presedinte rus Eltin.
CENTRU. Intalnim soiurile Cabernet Sauvignon, Chardonnay si Traminer la Cricova, Hancesti, Cojusna si Xeres, la Ialoveni.
SUD. Este zona preferata a Merlotului si Cabernetului de Taraclia, dar si a vinurilor albe prelucrate la Comrat, Chirsova, Purcari, Ciumai. Aici se produce o varietate de Kagor, cu proprietati antiiradiante, a caror eficienta a fost probata dupa acccidentul nuclear de la Cernobal.
VIN SI BUCATE
Vinificatia ocupa un sfert din totalul exporturilor si aproximativ 9% din PIB. Viile reprezinta 7,4% din terenurile agricole ale tarii si 2,3% din totalul terenurilor plantate cu vie de pe planeta. Pe lista exportatorilor mondiali de vin, Moldova ocupa locul al 9-lea. Succesul acestor vinuri se datoreaza, in buna parte, continutului moderat de alcool, care le da prospetime si delicatete. Caracteristic pentru bucataria basarabeana este imbinarea vinului si a sucului de rosii cu prepararea carnii si a sosurilor, avand ca rezultat retete specfice mai ales popoarelor romantice, in special francezilor. Aceste bucate cer neaparat prezenta vinului rosu.
TOCHITURA CA IN MOLDOVA
Ingrediente: 400 g fleica, 400 g muschi, 200 g ficat, 200 g rinichi, 3 g piper, 2-3 catei usturoi, 50 g untura, sare, un pahar cu vin rosu.
Preparare: Carnurile se taie in bucatele, se presara cu putina sare si se pun sa se prajeasca intr-o cratita cu untura. Cand s-au rumenit, se adauga vinul, piperul si usturoiul pisat. Se mai lasa cateva minute pe foc, apoi se poate servi. Tochitura se serveste cu salata de varza murata, preparata cu ulei si boia de ardei, cu mamaliga si branza de oi. La tochitura serviti un pahar cu Cabernet Sauvignon sau cu vin rosu de buturuga.
LUNA LUI CAUS
Daca primavara si vara basarabenii se indeamna sa-si lucreze viile cum se cuvine, toamna, cand vinul a fiert, gospodarul iese la poarta si-l ofera, spre degustare, trecatorilor. In curte, familia se aduna in jurul butoiului cu tulburel si incearca vinul pe care paharnicul il toarna, pe rand, intr-un singur "caus" de lemn (de aceea, octombrie mai poarta numele de "luna lui caus").
Gustarea preferata a basarabeanului este miezul de nuca. El subliniaza gustul vinului si reprezinta un simbol al cordialitatii si al bunavointei. Dupa ce se termina masa, vine timpul pentru cupa despartirii de musafiri si, pe prag, se bea ultimul pahar, "la botul calului".
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 20 iunie 2005
Viile cu Zghihara
De o saptamana, la Husi a inflorit strugurele pe vrej si frunza s-a facut numai buna de invelit sarmalute. Cat via nu-i inca napadita de grauri si treburile Scolii de Viticultura mai pot astepta pana la toamna, profesorul Avram D. Tudosie sta pe acasa si raspunde la telefon, acceptand bucuros un interviu despre marea lui pasiune: Busuioaca de Bohotin.
In 1937, prezentarea acestui vin la Expozitia Nationala de la Bucuresti a fost un triumf. La degustare, s-a aflat jumatate din Consiliul de ministri de-atunci. "Acest vin trebuie baut in picioare!" - s-a exprimat cineva. "Nu in picioare, ca la impartasanie, ci in genunchi, ca la spovedanie" - ar fi completat regele Carol II. "In zilele noastre, Busuioaca de Bohotin a fost extinsa si spre Pietroasele-Tohani, unde e locul consacrat al Tamaioasei romanesti. A fost extinsa pentru ca se vinde bine. Dar in enciclopedia vinurilor este scris ca Busuioaca de Bohotin e autorizata numai la Husi. In celelalte zone, n-are ce cauta, decat ca soi de incercare. Si-apoi, sudul Romaniei e secetos. Busuioaca vrea aciditate si toamne lungi, ce sa caute in Sud? Stiinta n-ar trebui nesocotita de dragul comertului" - subliniaza cercetatorul cu o umbra de regret.
VINOTECA. Scoala de Viticultura din Husi, azi Liceul de Viticultura "Dimitrie Cantemir", detine una dintre cele mai importante vinoteci din Romania. Prin anii ’60, Mihai Ralea, care era om politic, a dat dispozitie ca la Husi sa fie trimise esantioane de vin din toate zonele Romaniei. Asa a devenit vinoteca aceasta "prima vinoteca nationala" din tara. Acum, are circa 25.000 de sticle la care "nu se umbla". E o lege internationala la care nu-ti da voie "sa umbli" la vinoteca...
Ochii profesorului sclipesc pentru o clipa, iar intrebarea noastra cade nepotrivit: Ce se intampla cu coniacurile romanesti? "Coniacurile? Da, erau candva renumite. Azi, comerciantii i-au inghitit pe specialisti si parca nimeni nu mai stie cum se face coniacul adevarat. De fapt, e o delasare in toate sectoarele.
Inainte de 1989, viticultura dadea 3% din PIB. Acum, nu stiu daca ajunge la 0,003%. In 1979, anual se exporta in URSS un milion de litri de vin in butoaie de cate 500 l. Rusii cereau sa fie alcoolizat la 18 grade. Numai ca noi n-am vrut sa punem alcool in Busuioaca de Bohotin! Rectorul Universitatii Lomonosov din Moscova a venit si el la Husi, manat de dorinta de a vedea Romania descrisa de Dimitrie Cantemir, care scria ca Busuioaca da vigoare la batranete. Rusul a baut ce-a baut impreuna cu doamna lui si, dupa ce s-a intors acasa, ne-a dat un telefon si ne-a spus ca nevasta-sa il tot intreaba: "Cand mai mergem la Husi?"...
CAZIERUL VINURILOR. Profesorul Tudosie e degustator autorizat. El ne spune ca profesia aceasta trebuie dublata de cunostinte culturale. Cum era, de exemplu, Pastorel Teodoreanu. Se poate spune ca femeile detin totusi recordul la degustari. Ele pot stabili, cu precizie, "cazierul vinului", trecutul, prezentul sau. Femeile nu "stirbesc" vinul, pentru ca nu fumeaza si au papilele gustative intacte. In general, celulele gustative se specializeaza pe zone viticole. Degustatorii din nord apreciaza vinurile seci, pe cand cei din sud, pe cele rosii si demiseci. Cel mai greu de degustat sunt vinurile seci: au multe defecte si toate se vad. Vinurile "rele" sunt prea aspre, ori prea acide, ori prea acidulate, exces care produce dizarmonie. Degustarea propriu-zisa se face asa: Se toarna o treime din volumul unui pahar. Se priveste vinul la lumina. Se duce paharul la gura si se miroase "ca un suspin", adanc, de doua-trei ori. Apoi, se beau doua-trei guri "ca si cum ar sorbi din lingura supa fierbinte". Vinul se plimba pe toata suprafata limbii, mai intai la varf (dulce), apoi in mijloc (acru) si apoi pe margini (amar). Degustatorul nu jurizeaza la un concurs mai mult de cinci feluri de vinuri care incap toate intr-un singur pahar, astfel ca nu se imbata.
REGULI. Profesorul Tudosie spune ca Romania are cele mai bune vinuri si cele mai proaste pahare. "Paharele de vin trebuie sa aiba forma de lalea si sa nu fie incrustate. La mesele obisnuite, paharul se umple o treime cand servim vin demisec sau desert si pe jumatate cand e vorba de vin sec si de consum curent. Sticlele se depoziteaza culcat, pentru ca aromele sa nu iasa pe langa dop. In Romania, primul care a introdus la Panciu regula sticlelor culcate a fost dr. Ion Pusca. Atunci cand se aduce la masa o sticla cu vin vechi, nu se sterge praful de pe ea, ci se infasoara intr-un servet alb". Regulile acestea ni le-a precizat prof. Avram Tudosie, care, cu gesturi masurate, a reusit, intre timp, sa aseze pe masa o sticla de sampanie. "La un concurs am dus odata o sampanie care «a perlat» (a degajat bule) 48 de minute, pe cand recordul era de numai 45!" Profesorul deschide incet sticla, ne atrage atentia ca dopul nu trebuie sa pocneasca si spuma nu trebuie "sa invadeze afara"... Paharele stau cuminti, in asteptare, pendula arata ora pranzului, iar printre randurile de vie-nflorita vad mierle zburatacind a vara.
PATRATE CU BRANZA
Ingrediente: 250 g faina, 250 g unt, 250 g branza dulce de vaca, 3 linguri zahar pudra, 3 galbenusuri, coaja de lamaie rasa, un varf de cutit sare, faina cat cuprinde, visine din dulceata.
Preparare: Se freaca untul cu zaharul, cu coaja de lamaie si galbenusurile. Se adauga branza, apoi faina si se framanta bine. Se lasa sa se odihneasca 5-10 minute, apoi se intinde o foaie mai groasa. Se taie patrate si se pune in mijlocul fiecaruia cate o boaba de visina din dulceata. Se coc la foc potrivit. Cand sunt gata, inca fierbinti, se presara cu zahar pudra.
Bohotina, bohotina, cu aroma ta divina
Bohotinul e un sat in judetul Iasi. Despre soiul de vin descoperit la conacul lui Mihail Sturza vorbeste mai intai, prin 1874, B.P. Hasdeu. Constantin Hogas, al doilea director al scolii de la Husi, a plecat pe urmele lui Hasdeu, descoperind in gospodaria taranului Mocanu din Bohotin licoarea de culoare roz cu gust aromat, distins de toate celelalte.
Astfel se nastea, a doua oara, Busuioaca de Bohotin. Aroma lui sta in pielita bobului de strugure. De aceea, semifermentatia se produce scurt, timp de trei zile, ca sa-si pastreze culoarea roz, specifica.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 20 iunie 2005
In 1937, prezentarea acestui vin la Expozitia Nationala de la Bucuresti a fost un triumf. La degustare, s-a aflat jumatate din Consiliul de ministri de-atunci. "Acest vin trebuie baut in picioare!" - s-a exprimat cineva. "Nu in picioare, ca la impartasanie, ci in genunchi, ca la spovedanie" - ar fi completat regele Carol II. "In zilele noastre, Busuioaca de Bohotin a fost extinsa si spre Pietroasele-Tohani, unde e locul consacrat al Tamaioasei romanesti. A fost extinsa pentru ca se vinde bine. Dar in enciclopedia vinurilor este scris ca Busuioaca de Bohotin e autorizata numai la Husi. In celelalte zone, n-are ce cauta, decat ca soi de incercare. Si-apoi, sudul Romaniei e secetos. Busuioaca vrea aciditate si toamne lungi, ce sa caute in Sud? Stiinta n-ar trebui nesocotita de dragul comertului" - subliniaza cercetatorul cu o umbra de regret.
VINOTECA. Scoala de Viticultura din Husi, azi Liceul de Viticultura "Dimitrie Cantemir", detine una dintre cele mai importante vinoteci din Romania. Prin anii ’60, Mihai Ralea, care era om politic, a dat dispozitie ca la Husi sa fie trimise esantioane de vin din toate zonele Romaniei. Asa a devenit vinoteca aceasta "prima vinoteca nationala" din tara. Acum, are circa 25.000 de sticle la care "nu se umbla". E o lege internationala la care nu-ti da voie "sa umbli" la vinoteca...
Ochii profesorului sclipesc pentru o clipa, iar intrebarea noastra cade nepotrivit: Ce se intampla cu coniacurile romanesti? "Coniacurile? Da, erau candva renumite. Azi, comerciantii i-au inghitit pe specialisti si parca nimeni nu mai stie cum se face coniacul adevarat. De fapt, e o delasare in toate sectoarele.
Inainte de 1989, viticultura dadea 3% din PIB. Acum, nu stiu daca ajunge la 0,003%. In 1979, anual se exporta in URSS un milion de litri de vin in butoaie de cate 500 l. Rusii cereau sa fie alcoolizat la 18 grade. Numai ca noi n-am vrut sa punem alcool in Busuioaca de Bohotin! Rectorul Universitatii Lomonosov din Moscova a venit si el la Husi, manat de dorinta de a vedea Romania descrisa de Dimitrie Cantemir, care scria ca Busuioaca da vigoare la batranete. Rusul a baut ce-a baut impreuna cu doamna lui si, dupa ce s-a intors acasa, ne-a dat un telefon si ne-a spus ca nevasta-sa il tot intreaba: "Cand mai mergem la Husi?"...
CAZIERUL VINURILOR. Profesorul Tudosie e degustator autorizat. El ne spune ca profesia aceasta trebuie dublata de cunostinte culturale. Cum era, de exemplu, Pastorel Teodoreanu. Se poate spune ca femeile detin totusi recordul la degustari. Ele pot stabili, cu precizie, "cazierul vinului", trecutul, prezentul sau. Femeile nu "stirbesc" vinul, pentru ca nu fumeaza si au papilele gustative intacte. In general, celulele gustative se specializeaza pe zone viticole. Degustatorii din nord apreciaza vinurile seci, pe cand cei din sud, pe cele rosii si demiseci. Cel mai greu de degustat sunt vinurile seci: au multe defecte si toate se vad. Vinurile "rele" sunt prea aspre, ori prea acide, ori prea acidulate, exces care produce dizarmonie. Degustarea propriu-zisa se face asa: Se toarna o treime din volumul unui pahar. Se priveste vinul la lumina. Se duce paharul la gura si se miroase "ca un suspin", adanc, de doua-trei ori. Apoi, se beau doua-trei guri "ca si cum ar sorbi din lingura supa fierbinte". Vinul se plimba pe toata suprafata limbii, mai intai la varf (dulce), apoi in mijloc (acru) si apoi pe margini (amar). Degustatorul nu jurizeaza la un concurs mai mult de cinci feluri de vinuri care incap toate intr-un singur pahar, astfel ca nu se imbata.
REGULI. Profesorul Tudosie spune ca Romania are cele mai bune vinuri si cele mai proaste pahare. "Paharele de vin trebuie sa aiba forma de lalea si sa nu fie incrustate. La mesele obisnuite, paharul se umple o treime cand servim vin demisec sau desert si pe jumatate cand e vorba de vin sec si de consum curent. Sticlele se depoziteaza culcat, pentru ca aromele sa nu iasa pe langa dop. In Romania, primul care a introdus la Panciu regula sticlelor culcate a fost dr. Ion Pusca. Atunci cand se aduce la masa o sticla cu vin vechi, nu se sterge praful de pe ea, ci se infasoara intr-un servet alb". Regulile acestea ni le-a precizat prof. Avram Tudosie, care, cu gesturi masurate, a reusit, intre timp, sa aseze pe masa o sticla de sampanie. "La un concurs am dus odata o sampanie care «a perlat» (a degajat bule) 48 de minute, pe cand recordul era de numai 45!" Profesorul deschide incet sticla, ne atrage atentia ca dopul nu trebuie sa pocneasca si spuma nu trebuie "sa invadeze afara"... Paharele stau cuminti, in asteptare, pendula arata ora pranzului, iar printre randurile de vie-nflorita vad mierle zburatacind a vara.
PATRATE CU BRANZA
Ingrediente: 250 g faina, 250 g unt, 250 g branza dulce de vaca, 3 linguri zahar pudra, 3 galbenusuri, coaja de lamaie rasa, un varf de cutit sare, faina cat cuprinde, visine din dulceata.
Preparare: Se freaca untul cu zaharul, cu coaja de lamaie si galbenusurile. Se adauga branza, apoi faina si se framanta bine. Se lasa sa se odihneasca 5-10 minute, apoi se intinde o foaie mai groasa. Se taie patrate si se pune in mijlocul fiecaruia cate o boaba de visina din dulceata. Se coc la foc potrivit. Cand sunt gata, inca fierbinti, se presara cu zahar pudra.
Bohotina, bohotina, cu aroma ta divina
Bohotinul e un sat in judetul Iasi. Despre soiul de vin descoperit la conacul lui Mihail Sturza vorbeste mai intai, prin 1874, B.P. Hasdeu. Constantin Hogas, al doilea director al scolii de la Husi, a plecat pe urmele lui Hasdeu, descoperind in gospodaria taranului Mocanu din Bohotin licoarea de culoare roz cu gust aromat, distins de toate celelalte.
Astfel se nastea, a doua oara, Busuioaca de Bohotin. Aroma lui sta in pielita bobului de strugure. De aceea, semifermentatia se produce scurt, timp de trei zile, ca sa-si pastreze culoarea roz, specifica.
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 20 iunie 2005
vineri, 4 aprilie 2008
Viţa strămoşească, in actualitate
O carte despre soiurile romăneşti vechi de viţă-de-vie a fost premiată recent la Paris.
In lume sunt aproximativ 50 de ţări viticole - şi le includem aici şi pe acelea care au doar căte cinci hectare de plantaţie - , iar dacă e să ne referim la suprafaţa cultivată, Romănia se regăseşte intre primele zece de pe glob. O perspectivă frumoasă, am putea spune, dacă o evoluţie frămăntată a viticulturii romăneşti, după atacul filoxerei, nu ar fi schimbat atăt de mult structura soiurilor cultivate. "Aveam, in urmă cu mai bine de un secol, peste o sută de soiuri autohtone, care au fost inlocuite atunci cu soiuri importate, astăzi nemaifiind plantate cu viţă locală nici zece la sută din suprafeţe" - ne-a atras atenţia dr. Ion M. Puşcă, unul dintre cei mai mari oenologi romăni din toate timpurile. O realitate dură, impotriva căreia pasionatul oenolog luptă cu toate mijloacele. Inclusiv cu... pana.
Cartea şi premiul. Anul trecut, Ion M. Puşcă publica la Editura Tipografia Intact o carte destinată readucerii in actualitate a "viţei strămoşeşti". "Vechi soiuri romăneşti de viţă-de-vie" s-a dovedit a fi, incă de la ieşirea de sub tipar, o lucrare care a stărnit interesul specialiştilor. Am considerat-o, de la primele pagini citite, o carte complexă, care nu doar că recuperează o istorie a viticulturii naţionale, ci şi, mai ales, este capabilă "să facă istorie". Şi nu ne-am inşelat. La mai puţin de un an de la apariţie, "Vechi soiuri romăneşti de viţă-de-vie" fusese deja nominalizată de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV) pentru a fi premiată. Marţi, 23 octombrie 2007, la Paris, cartea şi autorul ei s-au aflat in centrul atenţiei, obţinănd Premiul pentru Monografie cu caracter ştiinţific. Diploma şi medalia i-au fost inmănate oenologului romăn de către Frantisek Lipka, preşedintele juriului internaţional, şi Federico Castelucci, directorul general al OIV.
Pionierat. Ce anume a determinat juriul să acorde prestigiosul premiu acestei cărţi? Faptul că este o lucrare de pionierat. Nicăieri pe glob nu există o lucrare similară care să adune informaţii despre toate soiurile autohtone dintr-o ţară. Juriul a considerat că volumul oenologului romăn este nu doar preţios pentru literatura de specialitate din Romănia, ci trebuie să fie şi un model pentru specialiştii din intreaga lume.
"Ţinănd seama de modul specific de cultură a viţei-de-vie, considerăm că există o strănsă interdependenţă intre continuitatea activităţii vinicole şi continuitatea de locuire a unei populaţii"
Ion M. Puşcă
In Jurnalul National din 27 octombrie 2007
In lume sunt aproximativ 50 de ţări viticole - şi le includem aici şi pe acelea care au doar căte cinci hectare de plantaţie - , iar dacă e să ne referim la suprafaţa cultivată, Romănia se regăseşte intre primele zece de pe glob. O perspectivă frumoasă, am putea spune, dacă o evoluţie frămăntată a viticulturii romăneşti, după atacul filoxerei, nu ar fi schimbat atăt de mult structura soiurilor cultivate. "Aveam, in urmă cu mai bine de un secol, peste o sută de soiuri autohtone, care au fost inlocuite atunci cu soiuri importate, astăzi nemaifiind plantate cu viţă locală nici zece la sută din suprafeţe" - ne-a atras atenţia dr. Ion M. Puşcă, unul dintre cei mai mari oenologi romăni din toate timpurile. O realitate dură, impotriva căreia pasionatul oenolog luptă cu toate mijloacele. Inclusiv cu... pana.
Cartea şi premiul. Anul trecut, Ion M. Puşcă publica la Editura Tipografia Intact o carte destinată readucerii in actualitate a "viţei strămoşeşti". "Vechi soiuri romăneşti de viţă-de-vie" s-a dovedit a fi, incă de la ieşirea de sub tipar, o lucrare care a stărnit interesul specialiştilor. Am considerat-o, de la primele pagini citite, o carte complexă, care nu doar că recuperează o istorie a viticulturii naţionale, ci şi, mai ales, este capabilă "să facă istorie". Şi nu ne-am inşelat. La mai puţin de un an de la apariţie, "Vechi soiuri romăneşti de viţă-de-vie" fusese deja nominalizată de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului (OIV) pentru a fi premiată. Marţi, 23 octombrie 2007, la Paris, cartea şi autorul ei s-au aflat in centrul atenţiei, obţinănd Premiul pentru Monografie cu caracter ştiinţific. Diploma şi medalia i-au fost inmănate oenologului romăn de către Frantisek Lipka, preşedintele juriului internaţional, şi Federico Castelucci, directorul general al OIV.
Pionierat. Ce anume a determinat juriul să acorde prestigiosul premiu acestei cărţi? Faptul că este o lucrare de pionierat. Nicăieri pe glob nu există o lucrare similară care să adune informaţii despre toate soiurile autohtone dintr-o ţară. Juriul a considerat că volumul oenologului romăn este nu doar preţios pentru literatura de specialitate din Romănia, ci trebuie să fie şi un model pentru specialiştii din intreaga lume.
"Ţinănd seama de modul specific de cultură a viţei-de-vie, considerăm că există o strănsă interdependenţă intre continuitatea activităţii vinicole şi continuitatea de locuire a unei populaţii"
Ion M. Puşcă
In Jurnalul National din 27 octombrie 2007
Romănia, descoperită cu ajutorul gustului
Oenologul Ion Puşcă a propus ambasadorului R.P. Chineze la Bucureşti o experienţă mai puţin obişnuită: cunoaşterea Romăniei prin intermediul unei degustări de vinuri autohtone.
In vizita intreprinsă la finele anului trecut la Casa Vinului Dr Puşcă, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze in Romănia, Excelenţa Sa Liu Zengwen, a avut parte de o inedită prezentare a Romăniei, prin prisma soiurilor de viţă-de-vie autohtone, a podgoriilor şi a sortimentelor de vin romănesc. Şi dacă soiurile podgoriei Murfatlar sau Crămpoşia de Drăgăşani au putut "delimita" graniţa sudică a vinului romănesc, vinurile de Cotnari, de exemplu, au marcat "aliniamentul" estic.
Aprecieri. La degustarea organizată de amfitrionul evenimentului, oenologul Ion Puşcă, din multitudinea de probe prezentate, Excelenţa Sa Liu Zengwen a remarcat căteva soiuri excelente de "viţă strămoşească romănească". I-au reţinut atenţia vinul sec din soiul Fetească Regală, un vin demisec din soiul Fetească Albă, iar dintre vinurile roşii, Feteasca Neagră a fost cea care a stărnit interesul diplomatului chinez. "Ca vin de desert a fost impresionat de aroma florală a soiului Tămăioasă Romănească. De asemenea, a fost apreciat şi spumantul romănesc, atăt cel alb, căt şi cel roze", ne-a declarat dr Ion Puşcă. Aprecierile la adresa vinurilor degustate Excelenţa Sa Liu Zengwen le-a adresat intr-o limbă romănă curată, mărturisind că i-a făcut plăcere să regăsească gustul şi aroma vinurilor tradiţionale din ţara noastră, declarăndu-ne că la masă, la ambasadă, alături de băuturile tradiţionale chinezeşti, se servesc şi vinuri romăneşti.
Premise. Cu prilejul acestei intălniri, ambasadorul chinez şi oenologul romăn au purtat discuţii şi cu privire la posibilităţile de colaborare dintre viticultorii şi oenologii din cele două ţări. In momentul de faţă, China, cu 12 milioane de hectolitri (de două ori mai mult decăt Romănia), ocupă locul şase in lume la producţia de vin. Sortimentele de vin chinezeşti sunt, in general, provenite din soiuri franţuzeşti. Şi asta cu toate că in China strugurii se cultivă de 6.000 de ani, iar vinificaţia se practică de 4.100 de ani (anul 2100 i.Hr.), cănd, după legendă, Yidi, soţia regelui Yu, a descoperit fermentarea. Soiurile autohtone au dispărut de-a lungul timpului, iar către anul 1900 s-au reinfiinţat podgoriile, plantăndu-se soiuri europene.
"Apa istoriei"
In China, vinul mai este numit şi "apa istoriei", legendele referitoare la el venind din timpuri străvechi. In Epoca Bronzului, chinezii aveau deja cunoştinţe importante despre vinificaţie. Inscripţii din perioada dinastiilor Chang şi Chou descriu ceremonii religioase in care vinul avea un rol important. Marco Polo, in timpul voiajului său in China (secolul al XIII-lea), a observat existenţa a numeroase podgorii. In 1373, primul impărat al dinastiei Ming decreta necesitatea măririi producţiei de vin. In prezent, China are 500.000 ha de podgorii din cele opt milioane existente pe glob.
In Jurnalul National din 5 ianuarie 2008
In vizita intreprinsă la finele anului trecut la Casa Vinului Dr Puşcă, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Chineze in Romănia, Excelenţa Sa Liu Zengwen, a avut parte de o inedită prezentare a Romăniei, prin prisma soiurilor de viţă-de-vie autohtone, a podgoriilor şi a sortimentelor de vin romănesc. Şi dacă soiurile podgoriei Murfatlar sau Crămpoşia de Drăgăşani au putut "delimita" graniţa sudică a vinului romănesc, vinurile de Cotnari, de exemplu, au marcat "aliniamentul" estic.
Aprecieri. La degustarea organizată de amfitrionul evenimentului, oenologul Ion Puşcă, din multitudinea de probe prezentate, Excelenţa Sa Liu Zengwen a remarcat căteva soiuri excelente de "viţă strămoşească romănească". I-au reţinut atenţia vinul sec din soiul Fetească Regală, un vin demisec din soiul Fetească Albă, iar dintre vinurile roşii, Feteasca Neagră a fost cea care a stărnit interesul diplomatului chinez. "Ca vin de desert a fost impresionat de aroma florală a soiului Tămăioasă Romănească. De asemenea, a fost apreciat şi spumantul romănesc, atăt cel alb, căt şi cel roze", ne-a declarat dr Ion Puşcă. Aprecierile la adresa vinurilor degustate Excelenţa Sa Liu Zengwen le-a adresat intr-o limbă romănă curată, mărturisind că i-a făcut plăcere să regăsească gustul şi aroma vinurilor tradiţionale din ţara noastră, declarăndu-ne că la masă, la ambasadă, alături de băuturile tradiţionale chinezeşti, se servesc şi vinuri romăneşti.
Premise. Cu prilejul acestei intălniri, ambasadorul chinez şi oenologul romăn au purtat discuţii şi cu privire la posibilităţile de colaborare dintre viticultorii şi oenologii din cele două ţări. In momentul de faţă, China, cu 12 milioane de hectolitri (de două ori mai mult decăt Romănia), ocupă locul şase in lume la producţia de vin. Sortimentele de vin chinezeşti sunt, in general, provenite din soiuri franţuzeşti. Şi asta cu toate că in China strugurii se cultivă de 6.000 de ani, iar vinificaţia se practică de 4.100 de ani (anul 2100 i.Hr.), cănd, după legendă, Yidi, soţia regelui Yu, a descoperit fermentarea. Soiurile autohtone au dispărut de-a lungul timpului, iar către anul 1900 s-au reinfiinţat podgoriile, plantăndu-se soiuri europene.
"Apa istoriei"
In China, vinul mai este numit şi "apa istoriei", legendele referitoare la el venind din timpuri străvechi. In Epoca Bronzului, chinezii aveau deja cunoştinţe importante despre vinificaţie. Inscripţii din perioada dinastiilor Chang şi Chou descriu ceremonii religioase in care vinul avea un rol important. Marco Polo, in timpul voiajului său in China (secolul al XIII-lea), a observat existenţa a numeroase podgorii. In 1373, primul impărat al dinastiei Ming decreta necesitatea măririi producţiei de vin. In prezent, China are 500.000 ha de podgorii din cele opt milioane existente pe glob.
In Jurnalul National din 5 ianuarie 2008
miercuri, 2 aprilie 2008
Poveştile vinului la ceas de iarnă
Vinul ştie să îi vorbească fiecărui om pe limba lui. Nu trebuie decât să stai să-l asculţi, să-i încerci puterile şi apoi să-ţi deschizi inima. Se va întâmpla ceva minunat.
Cosmin Florescu Zidurean, oenolog, scriitor şi producător, vorbeşte pe limba vinului. L-a cunoscut şi l-a ascultat îndeaproape, aşa cum se întâmplă întodeauna cu cei mai buni prieteni. Iar pentru că lumea vinului este fabuloasă şi plină de poveşti, şi-a deschis inima şi i-a făcut şi pe cei din jur să fie martorii acestei surprinzătoare experienţe. “Ghidul gustului – Iniţere în arta vinului”, volum apărut la Grupul Editorial Corint (autori – Cosmin Florescu Zidurean şi Eugen Demetercă), este o invitaţie adresată celor care doresc să afle mai mult şi preferă să bea un vin cu adevărat bun, fără a se lăsa înşelaţi de reclame sau persoane binevoitoare.
Autorul şi-a propus să realizeze un ghid de vinuri, care nu este doar pe măsura specialiştilor, ci la care pot “tânji” şi oamenii obişnuiţi. Asta a fost la început… Pagină cu pagină, cititorul se transformă în eroul pornit în căutarea “inefabilului pierdut”, parcurgând o călătorie iniţiatică plină de surprize. Totuşi, cei care cred cu tărie că tainele vinului pot fi aflate cu uşurinţă răsfoind paginile unei cărţi se înşală. Această descoperire trebuie să fie rodul unei experienţe personale.
Poftiţi la degustare!
Aşa se face că, lăsând la o parte termenii de specialitate, descrierea principalelor tipuri de vin sau a tehnologiei de producere (necesare spre a fi cunoscute ca punct de pornire în călătorie), cartea îşi propune încă de la început să-i seducă pe cititori. Şi cum o face? Într-un mod inedit, invitându-i pe toţi la o “degustare”. Fiecare soi de vin este însoţit de aprecieri originale şi poetice, simţindu-se în spatele cuvintelor gestul delicat al mâinii care duce spre lumină paharul, pentru ca licoarea să-şi dezvăluie tainele.
“Cine bea vin bea geniu”
Subiectele propuse cititorilor acoperă o gamă largă de interese, ceea ce ne face să credem că, fără doar şi poate, “ghidul gustului” ar merita apelativul de “abecedar al vinului”. Titlurile capitolelor sintetizează cel mai bine această dorinţă a autorului: “De ce bem vin?”, “Alegerea vinului”, “Aromele şi gustul vinului”, “Clasificări ale vinurilor”, “Terroir şi podgoriile româneşti”, “Vinurile lumii”, “Reguli de asociere a vinurilor cu preparatele culinare”, “Servirea vinului”, “Degustarea vinurilor”, “Istorii şi poveşti despre vin”… Un cititor atent va avea să se bucure de două ori: o dată pentru că a intrat în adâncul misterului prin care boabele de struguri capătă grai transformându-se în licoare, iar a doua oară, pentru că va tânji mereu după o aventură pe care nu a trăit-o încă, dar ar putea cândva să o trăiască.
Sfaturi“Nu vă speriaţi, nu citiţi, vă rog, acest ghid cu dicţionarul în mână. Veţi înţelege din context şi veţi învăţa această limbă cu paharul în mână, aşa cum am învăţat-o şi eu. Iar când primele bariere sunt depăşite, bucuriile care vă aşteaptă sunt mirabile. Baudelaire, acuzat că scrie bine fiindcă bea, a răspuns că bea ca să viseze. Şi a adăugat că, desigur, un poet visează ca un poet, iar un măcelar visează ca un măcelar. Haideţi să descoperim împreună poezia lumii vinului!”
(Cosmin Florescu Zidurean – “Ghidul gustului – Iniţere în arta vinului”).
Destăinuiri
“Sincer, cartea a apărut dintr-o necesitate. Eu cred în civilizaţia vinului, eu cred în celelalte ţări cu un trecut comun (pe toţi ne leagă această poveste a vinului), cred că, dacă şi la noi cultura vinului ar ţine de educaţia generală, care este în firea unui om cultivat, ne-ar fi mai bine şi ne-am găsi mai uşor locul pe lumea asta. În această idee am scris acest abecedar, cu toată dragostea, şi încercând să comunic direct cu toţi cei care îl citesc. Să învăţăm de la alţii şi să învăţăm pe alţii ce ştim noi. E nevoie să comunicăm cu alte ţări. Dacă ştim să folosim experienţa lor pe soiurile noastre, pe tradiţiile noastre şi pe vorba noastră, cred că vom avea un viitor în vinurile noastre şi noi vom avea un plus în identitatea noastră culturală.”
(Cosmin Florescu Zidurean)
Zghihară
“Se zice că numele îi vine de la turci, aceştia încercând să descrie gheara care le strângea gâtul când dădeau pe gât acest vin. Şi fiindcă nu puteau pronunţa corect româneşte nici cu, nici fără vin, a ieşit Zghihară. Şi se mai zice că, atunci când mâna Măriei Sale Ştefan rămânea lipită de cana de Grasă de Cotnari, toată curtea se muta la Huşi ca să-şi cureţe «instalaţiile» cu Zghihară. Era un soi autohton, proaspăt şi acid, direct şi puternic, un sălbatic al lumii vinurilor. Rar acumulează suficient zahăr ca să depăşească 11 grade tărie alcoolică şi este întotdeauna vinificat în sec. Excelent aperitiv, se însoţeşte minunat cu brânza telemea, cu zacuşti moldoveneşti, cu peşte afumat sau cu chitici tăvăliţi prin mălai şi rumeniţi în ulei încins. Nu este un vin pentru mese sofisticate, este simplu şi direct ca vioara cu goarnă. După două-trei pahare, înţelegi de ce nu se mai opresc moldovenii când se apucă de învârtit sârbe şi hore.”
(Cosmin Florescu Zidurean, “Ghidul gustului – Iniţere în arta vinului”).
Articol de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 6 februarie 2008
Cosmin Florescu Zidurean, oenolog, scriitor şi producător, vorbeşte pe limba vinului. L-a cunoscut şi l-a ascultat îndeaproape, aşa cum se întâmplă întodeauna cu cei mai buni prieteni. Iar pentru că lumea vinului este fabuloasă şi plină de poveşti, şi-a deschis inima şi i-a făcut şi pe cei din jur să fie martorii acestei surprinzătoare experienţe. “Ghidul gustului – Iniţere în arta vinului”, volum apărut la Grupul Editorial Corint (autori – Cosmin Florescu Zidurean şi Eugen Demetercă), este o invitaţie adresată celor care doresc să afle mai mult şi preferă să bea un vin cu adevărat bun, fără a se lăsa înşelaţi de reclame sau persoane binevoitoare.
Autorul şi-a propus să realizeze un ghid de vinuri, care nu este doar pe măsura specialiştilor, ci la care pot “tânji” şi oamenii obişnuiţi. Asta a fost la început… Pagină cu pagină, cititorul se transformă în eroul pornit în căutarea “inefabilului pierdut”, parcurgând o călătorie iniţiatică plină de surprize. Totuşi, cei care cred cu tărie că tainele vinului pot fi aflate cu uşurinţă răsfoind paginile unei cărţi se înşală. Această descoperire trebuie să fie rodul unei experienţe personale.
Poftiţi la degustare!
Aşa se face că, lăsând la o parte termenii de specialitate, descrierea principalelor tipuri de vin sau a tehnologiei de producere (necesare spre a fi cunoscute ca punct de pornire în călătorie), cartea îşi propune încă de la început să-i seducă pe cititori. Şi cum o face? Într-un mod inedit, invitându-i pe toţi la o “degustare”. Fiecare soi de vin este însoţit de aprecieri originale şi poetice, simţindu-se în spatele cuvintelor gestul delicat al mâinii care duce spre lumină paharul, pentru ca licoarea să-şi dezvăluie tainele.
“Cine bea vin bea geniu”
Subiectele propuse cititorilor acoperă o gamă largă de interese, ceea ce ne face să credem că, fără doar şi poate, “ghidul gustului” ar merita apelativul de “abecedar al vinului”. Titlurile capitolelor sintetizează cel mai bine această dorinţă a autorului: “De ce bem vin?”, “Alegerea vinului”, “Aromele şi gustul vinului”, “Clasificări ale vinurilor”, “Terroir şi podgoriile româneşti”, “Vinurile lumii”, “Reguli de asociere a vinurilor cu preparatele culinare”, “Servirea vinului”, “Degustarea vinurilor”, “Istorii şi poveşti despre vin”… Un cititor atent va avea să se bucure de două ori: o dată pentru că a intrat în adâncul misterului prin care boabele de struguri capătă grai transformându-se în licoare, iar a doua oară, pentru că va tânji mereu după o aventură pe care nu a trăit-o încă, dar ar putea cândva să o trăiască.
Sfaturi“Nu vă speriaţi, nu citiţi, vă rog, acest ghid cu dicţionarul în mână. Veţi înţelege din context şi veţi învăţa această limbă cu paharul în mână, aşa cum am învăţat-o şi eu. Iar când primele bariere sunt depăşite, bucuriile care vă aşteaptă sunt mirabile. Baudelaire, acuzat că scrie bine fiindcă bea, a răspuns că bea ca să viseze. Şi a adăugat că, desigur, un poet visează ca un poet, iar un măcelar visează ca un măcelar. Haideţi să descoperim împreună poezia lumii vinului!”
(Cosmin Florescu Zidurean – “Ghidul gustului – Iniţere în arta vinului”).
Destăinuiri
“Sincer, cartea a apărut dintr-o necesitate. Eu cred în civilizaţia vinului, eu cred în celelalte ţări cu un trecut comun (pe toţi ne leagă această poveste a vinului), cred că, dacă şi la noi cultura vinului ar ţine de educaţia generală, care este în firea unui om cultivat, ne-ar fi mai bine şi ne-am găsi mai uşor locul pe lumea asta. În această idee am scris acest abecedar, cu toată dragostea, şi încercând să comunic direct cu toţi cei care îl citesc. Să învăţăm de la alţii şi să învăţăm pe alţii ce ştim noi. E nevoie să comunicăm cu alte ţări. Dacă ştim să folosim experienţa lor pe soiurile noastre, pe tradiţiile noastre şi pe vorba noastră, cred că vom avea un viitor în vinurile noastre şi noi vom avea un plus în identitatea noastră culturală.”
(Cosmin Florescu Zidurean)
Zghihară
“Se zice că numele îi vine de la turci, aceştia încercând să descrie gheara care le strângea gâtul când dădeau pe gât acest vin. Şi fiindcă nu puteau pronunţa corect româneşte nici cu, nici fără vin, a ieşit Zghihară. Şi se mai zice că, atunci când mâna Măriei Sale Ştefan rămânea lipită de cana de Grasă de Cotnari, toată curtea se muta la Huşi ca să-şi cureţe «instalaţiile» cu Zghihară. Era un soi autohton, proaspăt şi acid, direct şi puternic, un sălbatic al lumii vinurilor. Rar acumulează suficient zahăr ca să depăşească 11 grade tărie alcoolică şi este întotdeauna vinificat în sec. Excelent aperitiv, se însoţeşte minunat cu brânza telemea, cu zacuşti moldoveneşti, cu peşte afumat sau cu chitici tăvăliţi prin mălai şi rumeniţi în ulei încins. Nu este un vin pentru mese sofisticate, este simplu şi direct ca vioara cu goarnă. După două-trei pahare, înţelegi de ce nu se mai opresc moldovenii când se apucă de învârtit sârbe şi hore.”
(Cosmin Florescu Zidurean, “Ghidul gustului – Iniţere în arta vinului”).
Articol de Simona Chiriac
In Jurnalul National, Jurnalul de bucatarie din 6 februarie 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)